NEPSIS. The last legion part II
Florin Dobre si-a prezentat noua colectie F/W 2016, NEPSIS (Sbornicul) The last legion PART II, pe 11 ianuarie la Londra.
Prietenii britanici, au fost invitati să priveasca în istorie, într-o încercare de a recunoaște niște vechi prieteni, dacii. Legătura dintre Britania și români se reface prin creștinismul vechi și așa numita ultimă legiune, din care făcea parte Cohors I Aelia Dacorum – cohortă romană de daci rămași să apere Britania și după retragerea romană. Florin Dobre este designerul român originar din Dobrogea, regiunea în care au fost încreștinați, în primul secol al erei noastre, primii daci, care, la rândul lor, au fost unul dintre primele popoare încreștinate, încă din sec. I d.HR.
Mesajul pe care ” Nepsis” îl transmite:
„ … este timpul să privim înapoi, ca să putem privi înainte cu alți ochi, cu mintea limpede, vigilentă și inima deschisă, gata să ne păzim mintea, gata să ne păzim inima… ”
Termenul NEPSIS provine din Noul Testament: „Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită”. Aici, nepsis apare într-o formă verbală, ca un apel urgent la vigilență și trezvie: „fiți atenți și conștienți”.
Termenul „Nepsis” face o referire și la ascetism. În creștinismul orthodox, lupta de a menține mintea necoruptă de gândurile-dușmane, numite patimi, este condusă, prin efort ascetic, spre purificarea sufletului. (ascetism în grecește: askesis „exercițiu”). La stadii mai avansate, această luptă presupune „aducerea minții în inimă” („mintea” este un substitut pentru termenul imposibil de tradus din grecește nous (νοῦς), care indică facultatea sufletului prin care omul intră în comuniune cu Dumnezeu).
Principala armă cu care câștigi acest război este „Rugăciunea minții”, o străveche metodă de a „păzi mintea”, care constă în rostirea repetată, în inimă, a scurtei formule: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul”.
Colecția NEPSIS, The last (re)legion reprezintă o călătorie spre origini, spre tradițiile sfinte moștenite de la strămoși. Designerul pășește, de această dată, pe „cărări deja bătătorite”, folosind același croi simplu, atât de ușor de realizat și de purtat, însă pe atât de puternic ca impact.
Liniile simple al portului tradițional au influențe din Țara Hațegului și din Ținutul Pădurenilor, unde au avut centrul politic străvechii daci. Aceștia sunt singurii reprezentați cu portul lor pe columna lui Traian. Acest fond stămoșesc care, în multe forme, a rezistat până astăzi, se regăsește în colecția lui Florin. Designerul imaginează propulsarea acestui fond, cu putere, spre viitor.
Materialele folosite sunt produse de fosta fabrică Dorobanțul, care, din păcate, după 129 de ani de la nașterea sa, în 1886, a decedat în anul „de grație” 2015, în luna noiembrie. Materialele au designul unicat, însă, de această dată, de nereprodus. Stofa, lâna, bumbacul și inul fac parte și de această dată din colecție, tăiate în clasicul croitorilor, „întinerite” de linia designerului și personalizate printr-un styling puternic, ca, de altfel, toate colecțiile anterioare.
” NEPSIS, The last (re)legion” reprezintă rodul viselor mele ludice, aspirația sufletului meu către înălțimi. Dumnezeu a vrut să sculptez cruci, eu nu am vrut. Eu am vrut să deprind tehnica sculpturii și am zis să încep cu niște cruci. Apoi am descoperit creația populară și simplitatea ei frumoasă. Mi-am dat seama că oamenii care lucrau lemnul în trecut nu o făceau într-un spirit pragmatic, cu norme precise, ci, bucurându-se de răgazurile vieții, într-o inspirație tăcută, împodobeau obiectele de lângă casă (lada de zestre, stâlpii pridvorului, poarta, scaunele și mesele, furcile de tors, sărăriile, bâtele de cioban) sau obiectele de cult (cruci, pristolnice, troițe), lăsând frumusețea în trecerea timpului. Îmi place lemnul vechi de zeci de ani, mâncat de carii, care încă rezistă timpului. Îmi vine să îl mângâi și cu greu mă hotărăsc să îl lucrez. Sunt încă la început în arta sculpturii în lemn, observ și învăț dar vreau să zbor puțin… Sper să realizez niște cruci frumoase pentru colecția lui Florin, cruci pe care tinerii să le iubească și să le poarte cu bucurie în suflet.” (Marius, tâmplarul pașnic)
În strădania lui în a împleti modernismul și libertinajul modei cu acceptarea fara nici o ezitare a tradiționalului port românesc, în clasicul lui stil, Florin Dobre transmite un mesaj lesne de înțeles: dacă noi nu luptăm cu propria noastră minte, altcineva o va face.
Muzica, aleasă din cel mai adânc sentiment, îmbină, de asemenea, cu mult curaj tradiționalul cu contemporanul și clasicul.
„Deschis-au asupra mea gura lor, ca un leu ce răpeşte şi răcneşte…”